Actilyse (alteplază) - prospect

Actilyse (alteplaz?), troche inj. - prospect

Formă de prezentare: Flacon cu substanţă liofilizată a 20 mg alteplase. Flacon substanţă liofilizată a 50 mg alteplase. Flacoane solvent a 20, respectiv 50 ml apă distilată.

Acţiune terapeutică: Tratamentul fibrinolitic al infarctului de miocard, la pacienţii la care tratamentul poate fi început în termen de 6-12 ore de la manifestarea primelor simptome. Tratamentul trombolitic în embolia pulmonară masivă acută, cu instabilitate hemodinamică. Se recomandă ca diagnosticul să fie confirmat, atunci când este posibil, prin intermediul unor teste obiective ca, de exemplu angiografia pulmonară sau proceduri neinvazive, de exemplu explorarea ecografică pulmonară. Nu există date referitoare la efectele pozitive asupra mortalităţii şi a prognosticului pe termen mai lung, în ceea ce priveşte embolismul la pacienţii cu o hemodinamică instabilă.

Dozare, mod de administrare: Se recomandă ca Actilyse să fie administrat cât mai curând posibil după manifestarea primelor simptome. În condiţii aseptice, conţinutul flaconului de Actilyse (20 sau 50 mg substanţă activă) se dizolvă cu apă distilată (20 sau 50 ml, în funcţie de cantitatea de substanţă activă conţinută), pentru a obţine concentraţia necesară de Actilyse 1 mg/1 ml care se administrează intravenos. Soluţia reconstituită poate fi în continuare diluată cu ser fiziologic (0,9%) până la obţinerea unei concentraţii de minimum 0,2 mg/ml. Infarctul de miocard: În primele 6 ore, la pacienţii peste 65 kg: 15 mg în injecţie intravenoasă în bolus, apoi 50 mg în perfuzie, în cursul primelor 30 de minute, urmată de 35 mg în perfuzie timp de 60 de minute, până la atingerea dozei maxime de  mg. La pacienţii sub 65 kg: 15 mg prin injectare intravenoasă în bolus, apoi 0,75 mg/kg corp, timp de 30 min (maximum 50 mg), urmată de 0,5 mg/kg corp, timp de 60 minute, până la atingerea dozei maxime de 35 mg. Peste 6 ore, dar până la 12 ore: 10 mg prin injecţie intravenoasă în bolus, 50 mg perfuzie în cursul primei ore, perfuzia a 10 mg, în 30 de minute, până la atingerea dozei maxime de 100 mg, în cursul următoarelor 3 ore. La pacienţii sub 65 kg doza totală nu va depăşi 1,5 mg/kg corp. Tratament adjuvant: Heparină, timp de cel puţin 24 de ore. Se recomandă să se înceapă tratamentul prin injectarea în bolus a 5 000 unităţi de heparină şi să se continue cu perfuzarea a 1 000 unităţi pe oră. Perfuzia se va adapta în funcţie de valorile timpului de protrombină, care trebuie să scadă de 1,5 până la de 2,5 ori din valoarea iniţială. Acid acetilsalicilic administrat imediat ce acest lucru este posibil după începerea trombozei şi se va continua în primele luni după producerea infarctului de miocard. Embolie pulmonară: 10 mg, prin injectare intravenoasă în bolus, timp de 1-2 min, 90 mg prin perfuzare intravenoasă, timp de 2 ore. Doză totală de 100 mg Actilyse în cursul a două ore. La pacienţii sub 65 kg doza totală nu va depăşi 1,5 mg/kg corp. Tratament adjuvant: După tratamentul cu Actilyse, se va începe (sau relua) administrarea heparinei, atunci când valorile timpului de protrombină se situează sub nivelul unei valori care reprezintă de două ori limita normală. Doza ce urmează a fi perfuzată se adaptează în funcţie de valorile timpului de protrombină, care vor fi de 1,5  până la 2,5 ori din valoarea iniţială.

Contraindicaţii: Actilyse nu se va utiliza la pacienţii la care este cunoscut un risc crescut de hemoragie prin: diateza hemoragică, tratamentul cu anticoagulante orale, sângerare periculoasă sau gravă, recentă sau manifestă, antecedente de hemoragie cerebrală, cu 2 luni înaintea unei intervenţii intracerebrale sau intraspinale, retinopatie hemoragică, de exemplu în diabet, traumatism grav recent (mai puţin de 10 zile), masaj cardiac extern traumatizant, manevre obstetricale, intervenţii majore, puncţii recente ale unor vase de sânge necompresibile (de exemplu puncţie în vena jugulară sau subclaviculară), hipertensiune arterială gravă necontrolată, pericardită/endocardită de origine bacteriană, pancreatită, ulcer gastrointestinal depistat în cursul ultimelor trei luni, varice esofagiene, anevrism arterial, malformaţii arteriale/venoase, accident vascular în cursul ultimelor 6 luni (cefaleea acută poate indica o hemoragie intracraniană), neoplasm intracranian, neoplasm cu risc pronunţat de hemoragie, afecţiuni hepatice grave, inclusiv insuficienţă hepatică, ciroză, hipertensiune portală (varice esofagiene) şi hepatită activă.

Precauţii: Riscul de hemoragie cerebrală este mai mare la pacienţii vârstnici, dar şi eficacitatea tratamentului este mai mare la această categorie de pacienţi şi de aceea  se recomandă analiza atentă a raportului dintre risc şi beneficiu. Ca şi în cazul altor produse trombolitice, beneficiul terapeutic scontat va trebui să fie analizat cu foarte multă atenţie în raport cu riscul potenţial, mai ales la pacienţii cu: traumatisme recente de mică importanţă, ca de exemplu, biopsii, puncţii ale vaselor mari, injecţii intramusculare, masaj cardiac pentru resuscitare; afecţiuni caracterizate printr-un risc hemoragic accentuat. Doza maximă de Actilyse este de 100 mg - depăşirea acesteia creşte riscul de hemoragie cerebrală indiferent de vârstă sau greutatea pacientului. Nu există date referitoare la readministrarea produsului Actilyse. Se pare că Actilyse nu produce reacţii anafilactice. Dacă se manifestă o reacţie anafilactică, perfuzarea va fi întreruptă şi se va aplica tratamentul adecvat pentru astfel de situaţii. În momentul de faţă, experienţa în ceea ce priveşte utilizarea produsului în tratamentul copiilor este limitată.

Interacţiuni: Riscul de hemoragie poate fi mărit atunci când se utilizează derivate cumarinice, inhibitori ai agregării plachetare, heparină sau alte substanţe active care afectează procesul de coagulare.

Sarcină şi alăptare: Experienţa în ceea ce priveşte administrarea Actilyse în cursul sarcinii şi alăptării este limitată. În cazul unei afecţiuni acute care prezintă un risc pentru pacientă, se va evalua beneficiul aplicării tratamentului în raport cu riscul potenţial. Nu s-au constatat efecte teratogene la animalele gestante, după perfuzarea i.v. a unor doze eficiente din punct de vedere farmacologic. La şoareci, embriotoxicitatea (embrioletalitate, întârzierea creşterii) a fost indusă prin administrarea unei doze mai mari de 3 mg/kg corp/zi. Nu s-au constatat efecte asupra dezvoltării peri-  şi post-natale sau asupra parametrilor de fertilitate la şobolanii cărora li s-au administrat doze de până la 10 mg/kg corp/zi.

Reacţii adverse: Cea mai frecventă reacţie adversă asociată cu administrarea produsului Actilyse este sângerarea, care are ca rezultat o scădere a valorilor hematocritului şi/sau ale hemoglobinei. Hemoragiile asociate tratamentului trombolitic se pot împărţi în două categorii: superficiale, datorate în general unor înţepături sau afecţiuni ale vaselor sanguine sau echimoze, epistaxis şi gingivoragii, dar, în general, acestea nu au necesitat aplicarea unui tratament specific şi interne, la nivelul tractului gastrointestinal, urogenital; retroperitoneale, SNC sau la nivelul organelor parenchimatoase. În cursul unor studii în care pacienţii au fost trataţi conform rutinei clinice, adică fără cateterizarea inimii stângi, transfuzia de sânge a fost necesară numai în cazuri rare. Hemoragia intracraniană a fost constatată în cazuri rare (mai puţin de 1%). Dacă apare o hemoragie cu potenţial grav, terapia fibrinolitică va trebui să fie întreruptă. În general, totuşi, nu este necesar să se înlocuiască factorii de coagulare, datorită timpului scurt de injumătăţire al Actilyse şi a efectului redus asupra factorilor de coagulare sistemici. Totuşi, dacă este necesar, se recomandă administrarea de plasmă proaspătă congelată sau de sânge proaspăt. Se pot utiliza de asemenea, agenţi antifibrinolitici sintetici. (Efectul heparinei administrate anterior poate fi antagonizat prin administrarea de sulfat de protamină.) Tratamentul cu Actilyse poate induce, în cazuri rare, embolie  cu cristale de colesterol sau embolie trombotică. La nivelul organelor interesate, acest lucru poate produce consecinţele corespunzatoare (de exemplu afectare renală, în cazul interesării rinichilor). La pacienţii trataţi cu Actilyse pentru infarctul de miocard, reperfuzarea, cu rezultate bune, este adesea însoţită de aritmii. În acest caz, se poate impune administrarea terapiei antiaritmice convenţionale. În cazuri rare, s-au constatat: greaţă, vomă, scădere a tensiunii arteriale şi creştere a temperaturii. Aceste reacţii pot apărea şi ca simptome concomitente în infarctul de miocard. S-au constatat  de asemenea, în cazuri rare, reacţii anafilactoide (urticarie, bronhospasm, hipotensiune). Nu s-a putut stabili o relaţie cauzală în această situaţie. Nu s-a observat formarea  de anticorpi după administrarea de alteplase. Nu s-au raportat reacţii alergice clare în cazul administrării de Actilyse.

Supradozare: Relativa specificitate a fibrinei poate induce în cazul supradozarii, o reducere semnificativă clinic a nivelului fibrinogenului şi a altor factori de coagulare a sângelui. În majoritatea cazurilor, este suficient să se aştepte regenerarea fiziologică a acestor factori după încheierea tratamentului cu Actilyse. Dacă apare totuşi o hemoragie gravă, se recomandă perfuzarea de plasmă proaspăt congelată sau de sânge proaspăt, şi, dacă este necesar, se pot administra şi antifibrinolitice sintetice.

Proprietăţi: Substanţa activă a Actilyse (alteplase) este o glicoproteină care activează transformarea plasminogenului direct în plasmină. Atunci când este administrat intravenos, Actilyse rămâne relativ inactiv în sistemul circulator. Odată legat de fibrină, este activat, inducând conversia plasminogenului, ceea ce duce la dizolvarea cheagurilor de fibrină. Administrarea a 100 mg de Actilyse timp de 90 minute, conform schemei de mai sus, unor pacienţi cu infarct de miocard, în primele 6 ore de la apariţia simptomelor, duce la o rată mare de manifestare evidentă a efectelor pozitive după 60 şi 90 minute (rată superioară altor tratamente trombolitice intravenoase). Prin aplicarea acestui tratament, rata mortalităţii este mai redusă decât în cazul pacienţilor care au beneficiat de tratamente cu alţi agenţi trombolitici folosiţi în mod curent, aşa cum reiese dintr-un studiu în care au fost testaţi peste 40 000 de pacienţi (GUSTO). Dintr-un studiu efectuat în cazul unor pacienţi care au beneficiat de tratament cu 100 mg Actilyse timp de 3 ore, în termen de 6 până la 24 de ore de la manifestarea simptomelor, s-a evidenţiat o rată de manifestare evidentă a efectelor, de 65%, la 24 ore după începerea tratamentului. În anumite cazuri, în care sunt prezente semne evidente de infarct de miocard, tratamentul început în termen de până la 24 ore poate fi încă benefic. Mortalitatea este mai redusă în acest caz decât în situaţia în care pacienţii nu beneficiază de tratament trombolitic. La pacienţii cu embolie pulmonară masivă acută, cu instabilitate hemodinamică, tratamentul cu Actilyse produce o scădere a dimensiunii trombusului, o reducere a tensiunii la nivelul arterei pulmonare  şi, ca rezultat, la păstrarea funcţiei ventriculului stâng. Actilyse nu este considerat a fi antigenic.

Farmacocinetică: Actilyse este eliminat rapid din circuitul sanguin şi este metabolizat mai ales la nivelul ficatului (clearance-ul plasmatic se situează în limitele a 550 - 680 ml/min). Timpul de eliminare plasmatic prin  înjumătăţire T1/2 alpha este de 4-5 minute. Rezultă că după 20 de minute, mai puţin de 10% din valoarea iniţială evidenţiabilă în plasmă. Pentru cantitatea reziduală rămasă într-un compartiment adânc,  s-a constatat o eliminare prin înjumătăţire beta de aproximativ 40 minute.

Condiţii de păstrare: Substanţa liofilizată va fi păstrată la adăpost de lumină. Soluţia preparată poate fi păstrată la frigider timp de până la 24 de ore şi până  la 8 ore, la o temperatură care nu va depăşi 25 grade Celsius. Conţinutul ambalajelor de Actilyse nu va fi utilizat după data de expirare marcată pe ambalaj. Nu se va lăsa produsul la îndemâna copiilor.

Alte informaţii: Pentru o dozare exactă, se recomandă administrarea Actilyse cu ajutorul unei pompe de perfuzie, totuşi, poate fi folosit şi setul de perfuzare cu picătura. Întrucât flaconul care conţine Actilyse are o presiune negativă, se va introduce mai întâi un capăt al canulei de transfer în flaconul care conţine apă pentru injectare. Numai după efectuarea acestei operaţii se va puncţiona flaconul de Actilyse cu celălat capăt al canulei. Actilyse nu se va amesteca cu alte medicamente în aceeaşi pungă de perfuzare şi nici nu se va administra concomitent cu alte medicamente prin aceeaşi venă. Acest lucru nu înseamnă că Actilyse nu poate fi administrat prin aceeaşi venă care a fost folosită anterior pentru administrarea altor medicamente. Pentru ca pacientul să beneficieze la maximum de tratamentul cu Actilyse, volumul rezidual din dispozitivul de perfuzare va trebui să fie minim.

Add comment


Security code
Refresh

Ultimele comentarii