statistici
căutare personalizată
Trei biomarkeri ar putea indica agresivitatea cancerului prostatic
Trei molecule asociate cu cancerul de prostata ar putea fi utilizate pentru a stabili care tumori sunt amenintatoare de viata si necesita tratament radical. Principala tema de dezbatere privind valoarea screeningului pentru cancer prostatic consta în faptul ca majoritatea tumorilor au un model de crestere lenta iar tratamentul radical (care are ca efecte adverse incontinenta urinara si impotenta) nu îmbunatateste semnificativ supravietuirea. O serie de studii recente din SUA si UE au aratat beneficii limitate ale screeningului pentru cancer prostatic. Problema se pune daca ar putea fi cumva evidentiate tumorile cu model de crestere rapida care ar necesita un tratament agresiv.
O echipa de cercetatori de la Universitatea Yale (SUA), condusa de Dr. John Concato, a identificat o relatie între 3 biomarkeri si agresivitatea tumorilor prostatice. În viitor, determinarea celor 3 markeri ar putea fi inclusa într-un ghid terapeutic pentru pacientii cu cancer prostatic: prezenta unor rezultate pozitive la testarea markerilor ar putea constitui o indicatie de tratament radical.
Markerii asociati cu un risc crescut de deces prin cancer prostatic sunt:
> bcl-2: o molecula care moduleaza moartea celulara
> p53: o proteina sintetizata de o anti-oncogena (gena supresoare tumorala), supranumita si "paznicul genomului"
> densitatea microvasculara: angiogeneza (producerea de noi vase sangvine) este necesara pentru dezvoltarea tumorala
Nivelele acestor 3 markeri au fost semnificativ crescute la barbatii care au decedat datorita cancerului pancreatic în urmatorii 11-16 ani de la diagnostic. Dr. Concato considera ca studiul este un prim pas spre introducerea acestor markeri într-un ghid terapeutic. Totodata, el considera ca eforturile cercetatorilor ar trebui îndreptate spre dezovoltarea unor terapii care sa tinteasca tocmai macanismele reflectate de acesti markeri. Dr. Concato a propus un studiu clinic în care pacientii sa fie tratati în functie de status-ul markerilor: pozitivi sau negativi.
Dr. Edward P. Gelmann, seful Departamentului de Hematologie/Oncologie al Universitatii din Columbia a contestat valoarea predictiva a celor 3 biomarkeri. În primul rând, el a mentionat ca exista studii care atesta ca rezultatele determinarii proteinei p53 nu sunt reproductibile de la un laborator la altul, existând o mare variabilitate atât în ceea ce priveste tehnica, cât si rezultatele. Desi proteina p53 a fost studiata ca biomarker pentru mai multe tipuri de cancer, actualmente ea este validata doar pentru o malignitate rara - carcinomul sangvin cu celule tranzitionale. În ceea ce priveste determinarea bcl-2, el a precizat ca numarul pacientilor din studiu este prea mic pentru a avea putere statistica. Nu în ultimul rând, oncologul este de parere ca masuarea densitatii vasculare nu este deloc reproductibila, ea fiind cuantificata de un observator individual, fara niciun fel de verificare sau expertiza suplimentara.
Studiul a fost publicat în editia din 5 mai a revistei Annals of Internal Medicine.
22 mai 2009
